Neantul sunt eu

Trec prin această viaţă precum o stea căzătoare. Frecarea pe care o produce trecerea mea efemeră prin atmosferă luminează ȋntunericul pentru o clipă. Suficient pentru ca unii să mă remarce, prea puţin ca să dăinui şi să mă fac simţită. Atât timp cât exist sunt caldă, iar strălucirea mea face ca existenţa să nu-mi poată fi pusă la ȋndoială. Dar imi trece clipa, iar aceia care m-au vazut mă vor uita. Cerul rămâne la fel de negru şi de impasibil. Am existat eu oare? Si ce rost universul acesta mare, când pentru mine numai atmosfera a fost primitoare? Şi ce rost existenţa mea, dacă nu primesc nume? Şi ce rost strălucirea mea, dacă nu este suficient de puternică ca să ȋncălzesc lumea?

                

Am răsărit, am apus şi nimic. Alături de miile de surate alcătuiesc neantul.