Dezamăgirea

Nesiguranţa ne sileste spre cunoaştere să pornim.

Căci orice lucru ȋnţeles ne oferă puterea

Să controlam natura, oamenii, cum ne dorim.

Dar nu ne dăm seamă ca ea ne aduce şi dezamăgirea.

Odată ȋndepărtaţi de starea noastră de puritate

Edenul e pentru totdeauna ȋnfrânt.

Ochii ȋncep să vadă acum pretutindeni efemeritate

Şi nicio fericire nu mai ȋnsoţeşte acest simţământ.

O, cât de mult ne impresionează ochii copilăriei,

Căci ei reflectă nepreţuită neştiinţă !

O retrăire cheamă glasul nostalgiei

Ȋn care durerea şi nedreptatea nu sunt cu putinţă.

Astfel, nu e necesar o viaţă-ntreagă s-aşteptăm Iadul.

Demonică e cunoaşterea ce aduce lumină

Şi sfântă ignoranţa ȋn care ne ȋnecăm curajul

Cu care înfruntăm Universul fără margină.