Nesiguranţa
ne sileste spre cunoaştere să pornim.
Căci
orice lucru ȋnţeles ne oferă puterea
Să
controlam natura, oamenii, cum ne dorim.
Dar nu
ne dăm seamă ca ea ne aduce şi dezamăgirea.
Odată
ȋndepărtaţi de starea noastră de puritate
Edenul e
pentru totdeauna ȋnfrânt.
Ochii
ȋncep să vadă acum pretutindeni efemeritate
Şi nicio
fericire nu mai ȋnsoţeşte acest simţământ.
O, cât
de mult ne impresionează ochii copilăriei,
Căci ei reflectă
nepreţuită neştiinţă !
O
retrăire cheamă glasul nostalgiei
Ȋn care
durerea şi nedreptatea nu sunt cu putinţă.
Astfel,
nu e necesar o viaţă-ntreagă s-aşteptăm Iadul.
Demonică
e cunoaşterea ce aduce lumină
Şi
sfântă ignoranţa ȋn care ne ȋnecăm curajul
Cu care înfruntăm Universul fără margină.
No comments:
Post a Comment