N-am venit
să stau ȋn viaţa ta. Vântul nu stă. Vine, te răcoreşte şi ȋşi duce drumul
plutitor mai departe. Asemenea şi eu am venit să-ţi ȋnvelesc inima. Să ȋţi
dovedesc că cineva te poate şi ȋşi doreşte să te ȋnţeleagă până ȋţi pătrunde ȋn
pori. Că cineva te apreciază pentru privirea ta visătoare ȋndreptată spre cer şi,
daca ar putea, s-ar ruga cerului să ȋţi ȋntindă mâna. Că cineva ȋţi oferă
căldura pentru că o simte pe a ta şi vrea să o ȋnmulţească. Creează punţi către
tine, dar nu pentru a le fortifica, ci pentru a-ţi arăta că lumea ȋţi este
vecină.
Nu ȋmi duce dorul, aşa cum nici vântului nu-i duci dorul. Primeşte-mă şi apoi răcorește-ți inima.
Nu ȋmi duce dorul, aşa cum nici vântului nu-i duci dorul. Primeşte-mă şi apoi răcorește-ți inima.
No comments:
Post a Comment