Întâlnirea cu Celălalt

Dezvăluieşte-mi-te ! Nu-ţi fie teamă. Mi-am aruncat categoriile, prejudecăţile şi am început o pagină nouă, albă, special pentru tine. Îmi amplific simţurile ca să te poată auzi, ca să te poată vedea nealterat de aureola conţinuturilor mele, ca să se poată întinde pentru a-ţi simţi pulsiunile interioare.

Refuz să trasez linii şi să te încadrez în scheme. Refuz să îţi descompun lumina printr-o prismă. Refuz să te târăsc prin noroi dacă nu eşti din lumea mea. Refuz să îţi măsor doar suprafaţa. Refuz să te privesc de pe culmi.

Poţi să te reverşi în mine şi să te răspândeşti precum fumul, luând forma dorită. Sunt gata să te primesc aşa cum mi te oferi. Am să te tratez precum un eveniment. Abia atunci universul tău va putea fi privit cu fascinaţia corespunzătoare oricărui nou. Şi abia atunci vei fi înregistrat cu atenţie şi mi te vei sedimenta în siguranţă. După ce mă voi fi asigurat că te-am înghiţit complet nedigerat, am să îmi permit să te feliez, să te sortez şi să te aşez pe şevalet.

“Golul este atotputernic pentru că poate să conţină orice. Numai în gol mişcarea este posibilă.” (Okakura Kakuzo)

*

Reveal yourself to me ! Don't be afraid. I have thrown away my categories, my misconceptions and I started a new page, white, just for you. I am intensifying my senses so they can hear you, so they can see you not contaminated by the aurora of the internal contents of my being, so they can extend themselves and reach your interior pulsations.

I refuse to draw lines and to fit you in schemes. I refuse to decompose your light trough a prism. I refuse to drag you in mud if you are not from my world. I refuse to measure just your surface. I refuse to look at you from above.

You can flood yourself in me and you can spread like smoke, taking the desired form. I am ready to receive you the way you are offering to me. I will treat you like an event. Only then your universe will be seen with the fascination worthy of anything new. And only then you will be registered with carefulness and you will deposit inside me with safety. After I will ensure that I swallow you completely without digesting you, I will allow myself to slice you, to sort you, to arrange you on the easel.

"The nothigness is omnipotent because it can contains anything. Only in nothigness any movement is possible". Okakura Kakuzo

Luna cunoaşterii

                 Uneori când privim cerul vedem doar perdeaua neagră deasupra noastră ȋmpodobită cu licurici necunoscuţi nouă. Dar cu un mic efort de imaginaţie putem vedea dincolo de aceasta Cosmosul ȋn care suntem pierduţi, neantul care ne cuprinde. Luna pare atât de maiestuoasă când ȋncerci să ȋi descrii forma. Sus, deasupra dealurilor şi a pădurii, ea pare că tronează lumea ca o adevărată regină glacială. Ȋn realitate, ȋnsă este doar o minge de piatră cu mult mai mică decât Pământul, care este atrasă de acesta ȋn dansul lui secular.

                Imaginea stelelor nenumărate, pâlpâitoare, ne sensibilizează precum ȋn faţa unui tablou realizat de un maestru. Dar aşa mici şi vii cum le vedem, ele sunt, de fapt, imense mase de gaze ce ard ȋncontinuu cu o violenţă inimaginabilă.Se pare astfel că nu tot ceea ce percepem este real, că simţurile noastre ne limitează din a cunoaşte adevărata natură a lucrurilor. Să fie aşa, ȋnsă şi cu raţiunea cu care ne mândrim atât de mult?

                Fluturii de noapte sunt atât de atraşi de becurile noastre artificiale ! Se zbat atât de mult să ajungă la ele, se ciocnesc perpetuu de sticlă, dar persistă ȋn drumul lor. Simţurile lor care se orientau ȋn lumea reală după lumina Lunii au fost perturbate de creaţiile noastre. Poate la fel suntem şi noi ȋn privinţa cunoaşterii. Da, ceea ce avem noi parte este tot lumină. Dar am impresia că ne limităm la o mică bucată a acesteia. Afară este un spaţiu vast pe care ȋl putem explora folosindu-ne de indiciile unei alte surse, mai vagă şi mai ȋndepărtată de noi, ce-i drept: o Lună a cunoaşterii.

                Şi cum să nu simţi astfel  un gol ȋn interiorul făpturii tale insignifiante şi neputincioase? Căci oricât de mult ai ȋncerca să găseşti un sens al acestei vieţi, te loveşti de sticla implacabilă. Ai parte din plin de lumină, dar nu eşti capabil să o atingi, să ajungi la ea să o ȋnţelegi. Ȋnsă ȋn ciuda acestui gol imens din fiinţa noastră, ne continuăm poveştile ȋn jurul becului artificial. Poţi vizualiza balta de fluturi uscaţi şi obosiţi care zac pe podea şi te ȋntrebi cum de au fost atât de naivi să persiste ȋn dansul lor? Apoi ȋnţelegem că aşa cum ochii ȋi determină să considere becul ca un far după care să se orienteze, asemenea noi suntem orbi la aspecte ale lumii pe care doar absurditatea vieţii ne face să le intuim.

                Fluturii continuă să moară ȋn jurul becurilor fără să intuiască că există ceva mai mult, iar oamenii continuă să aibă acelaşi sfârşit tragic. Dincolo de mica noastră planetă confortabilă este un Univers mare, plin cu stele şi obiecte cereşti măreţe. Să existe oare şi dincolo de raţiunea noastră un domeniu mai vast, pe care nici măcar nu-l putem intui? Iar vastul acesta conţine un vast şi mai mare, ca ȋntr-un fractal infinit? Dar este greu să cuprindem cu mintea infinitul, la fel cum fluturilor de noapte le este greu să ȋnţeleagă imensul Pământ care le este casă. Ne rămâne probabil doar de privit cerul ca pe o mantie neagră cu mici licurici presăraţi pe ea.