A fi în lume înseamnă să fii pe şevalet. Să posezi o întinsă pânză albă a cărei raţiune este să îşi întineze albul. Să posezi o pensulă care îşi alege culorile care să alunge albul. Să posezi culori care să definească unicitatea pânzei.
Pânza aşteaptă în anonimitate să
i se pună în umbră goliciunea. Întinderea sa este ameţitoare, de aceea a o
limita este esenţial în actul creaţiei. Însă grandoarea vine din îndrăzneala
de o acoperi cât mai mult.
Pensula priveşte din depărtare şi
încearcă să descopere legile armoniei care îi domină creaţia pentru ca apoi
atingerea cu care mângâie pânza să urmeze ritmul acestei armonii.
Conţinutul creaţiei sunt
culorile. Sensul emerge din intensitatea roşului, vivacitatea oranjului,
căldura galbenului, vigoarea verdelui, ușurimea albastrului azur, expectanţa
violetului, inocenţa albului, apăsarea negrului.
Noi suntem pânza, pensula şi
culorile. Nu neglijaţi niciuna dintre ele, căci riscaţi să deveniţi o pânză
care doar aşteaptă să fie pictată, ori o pensulă care încearcă numai să
înţeleagă, ori nişte culori lipsite de coerenţă. Exploraţi-vă anvergura, descoperiţi-vă armonia, simţiţi-vă culorile !
